Plecând de la această afirmație scrisă de (DA!) Paulo Coelho tind să cred că, în sfârșit, am primit un răspuns la ceea ce mă frământă de ceva timp. Știu că fac parte din acea categorie care 'sugrumă vraja nepătrunsului ascuns', dar asta pentru că eu și Blaga avem opinii diferite în ceea ce privește viziunea asupra lumii. Îmi place misterul, ba chiar pot spune că în unele situații mă atrage și mă provoacă. Dar, ca orice om, am multe curiozități, curiozități legate de oameni, lucruri, în general cam de tot ceea ce mă înconjoară. Sunt multe proverbe pe baza acestui subiect, iar majoritatea privesc acest sentiment, pentru că până la urma este un sentiment, ca pe ceva rău. DEX definește curiozitatea ca fiind dorința de a cunoaște ceva nou, neobișnuit sau o numește pur și simplu indiscreție. Este firesc pentru orice ființă umană să dorească a cunoaște tainele lumii.
Într-adevăr, și eu privesc curiozitatea din două unghiuri:
- curiozitatea "mea", care va fi întotdeauna de bună-credință. Eu nu voi avea niciodată intenții rele, nu voi întreba niciodată ceva din răutate sau din invidie, pe când
- curiozitatea "celorlalți" va fi întotdeauna ceva ce mă va irita. Până la urmă, ce-l interesează pe X de ce dorm până la 4 după-amiaza sau de ce sunt la cură deși am 50 de kg?!
Sper că se înțelege ceea ce vreau să zic. Aș dori totuși să mai aud păreri despre ce înseamnă a fi curios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu