Ma aflu aici..in acelasi loc gol, mort, lipsit de culori si de magia sunetului. Daca o sa cad la pamant, nimeni nu ma va ajuta. Sunt pe cont propriu, pierduta in vag, in necunoscut.
Ma aflu aici..in acelasi loc unde odata visam cu ochii deschisi la lumea noastra, o lume mica, dar plina de amintiri. Soarele e demult apus, stelele si-au pierdut stralucirea, iar luna nu mai apare pe cer. Totul pare a fi pustiu, nici vantul nu bate, iar natura moare.
Tu ai pictat natura mea in culori, tu ai facut-o sa-mi zambeasca, tu ai facut-o sa existe.
Sunt singura aici, nu stiu unde..un loc nelimitat, fara sfarsit, fara dealuri, fara suflare. Sunt doar eu si gandurile mele, departe de lumea noastra. Ma cuprinde teama, aceeasi teama pe care mereu am simtit-o, mereu am purtat-o cu mine: teama de tine, teama ca o sa revii si o sa ma obligi sa te ating, sa te iau in brate!
Se intampla sa fiu ranita de cele mai dragi persoane, se intampla ca fericirea intr-o secunda sa dispara, se intampla sa fiu trezita din cel mai adanc vis fara nicio atingere, si, cel mai rau, se intampla sa revin cu picioarele pe pamant si, in momentul acela, sunt nevoita sa realizez ca, de fapt, asta a fost realitatea mea, a noastra!
Impreuna am descoperit cele mai ascunse lumi, am colindat prin cele mai frumoase peisaje, am atins cele mai catifelate flori, am zburat mai sus de nori, am plutit pe cea mai adanca apa, am respirat cel mai curat aer. Privirile noastre se intalneau intr-una singura atunci cand ma atingeai, corpurile noastre aveau aceeasi temperatura, iar oamenii din jurul nostru ne piveau doar pe noi: doi tineri indragostiti, prostuti, care credeau ca au aflat ce este dragostea. Zile intregi ,petrecute in doi ,in care am invatat sa ne descoperim unu pe celalalt, am visat impreuna, am facut planuri.. A fost prea simplu sa ajung la tine. A fost prea simplu primul sarut, primul cuvant de dor, prima imbratisare, prima despartire. Ne-am limitat la jocuri de copii, priviri rusinoase, vorbe timide.
Totul se afla in sufletele noastre, impreuna am reusit sa cream un joc fara reguli, impreuna am zambit si am trecut peste obstacole.
Ma aflu aici..in acelasi loc unde timpul s-a oprit, unde soarele a apus, unde vantul a incetat sa bata.
Ma aflu in acelasi loc privind in vid, unde nici bataile inimii nu exista..

Invata sa visezi!

Iar o luam de la capat. Oamenii nu stiu sa pretuiasca ceea ce au. De aceea suntem numiti niste animale. Toata lumea spune ca Romania este inapoiata cu 50 de ani fata de celelalte tari. Cum sa evoluam daca nu suntem capabili sa traim cu constiinta impacata? Nu stim sa-i respectam nici macar pe cei din propria familie!
Lumea e construita din minciuni, inselatorii, ipocrizii, falsitate, furturi. Cu totii avem defecte, dar cu totii avem 1000 de, defecte. Si calitati? Unde sunt calitatile?
Te infunzi in propria persoana, iar atunci cand vrei sa iesi nu ai cum, esti prea conectat de corpul tau, de mintea ta bolnava. Visezi si tu, ca si mine, ca toti oamenii de pe planeta. Avem vise de visat, vise de urmat, vise de implinit. Dar ce faci pentru asta? Dai o replica: ‘sper sa mi se indeplineasca si mie visul candva’. Da, o sa ti se indeplineasca cand o sa muncesti pentru asta. Visul nu vine la tine intr-o secunda. La fel cum muncesti pentru un ban curat, trebuie sa muncesti si pentru realizarea viselor. Doar ca esti o persoana mult prea slaba ca sa faci asta. Nu ai vointa! Nu ai curaj! Nu ai forta! Te multumesti sa te asezi pe canapea, sa iti imaginezi ca vei fii si in realitate acolo unde ai fost in vis. Esti prea las! Nu meriti sa visezi!
Asculti muzica, asculti versurile preferate. De ce te linistesti cand le asculti? De ce te detasezi de lume, de toate problemele existente in acea clipa? De ce iar te pierzi in visare? De ce simti ca iti vine sa plangi? De ce simti ca au fost scrise special pentru tine?
De ce 2 randuri te schimba asa mult? De ce dai mai multa valoare lor decat propriilor tale cuvinte? Pana la urma sunt doar niste versuri, au fost scrise pentru milioane de oameni, dar totusi simti ca sunt numai ale tale.
Trebuie sa invatam sa punem prêt pe lucrurile cele mai neinsemnate, dar cum putem face asta daca nu stim sa le apreciem nici pe cele mai apropiate?
Visele nu vor veni singure la tine, trebuie sa te duci tu la ele!

Mare..'dulce' mare..

Unde ma simt cel mai linistit, lipede si curajos om? Nu la mine acasa, nu intr-un parc de distractii, nu intr-o plimbare cu barca pe Dunare, nu stand in cea mai frumoasa gradina pe o banca, ci…la mare! Dar nu acea mare plina de turisti, cu hartii aruncate pe jos si in apa, plina de mizerii. Marea..sufletul pur al unui om..ea este singura ‘fiinta’ care ma aduce la realitate si ma face sa ma simt cu picioarele pe pamant. Marea si tot ceea ce tine de ea.. nisipul..ma mangaie mai lin decat atingerea matasoasa a petalei unei flori. Drumul prin nisip este un adevarat proces al depanarii amintirilor, este ca apa care poate stinge un foc aprins ,in inima, de o persoana prea slaba, este aer, apa si pamant in acelasi timp.
Apa..apa sarata a marii noastre..simt, stiu ca are viata! Stiu ca imi citeste gandurile, stiu ca ea este cea care imi da sfaturi atunci cand stau si o privesc intrebandu-ma oare ce o sa fac pentru a trece peste dificultati, stiu ca ea e singura care imi simte bataia inimii, stiu ca ea este prietena mea cea mai buna, deoarece mereu va fi acolo cand o voi cauta! Mereu va fi dispusa sa ma asculte, sa ma indrume! Este sincera, loiala, cu cel mai mare suflet ! Accepta sa fie batjocorita de lume, sa fie murdarita, lovita, calcata, nepretuita!
Ea stie sa ma atinga cel mai bine…ma joc cu valurile, eu fug de ele, ele fug de mine.. sunt mereu pline de energie, mereu dispuse sa ma alerge, sa ma doboare in apa, sa-mi ude parul! Momentul izbirii valurilor de pielea picioarelor tremurande imi da un fior in tot corpul, ma zdruncina din cap pana-n picioare. Este momentul perfect al vietii mele! Atunci ma simt cea mai linistita, limpede si curajoasa persoana! Sa sara toata lumea pe mine, cu cutite, sabii, stiu ca ii voi invinge! Am putere, am incredere in mine, am demnitate si personalitate.
Ma afund..inaintez..apa ma cuprinde in jurul abdomenului..e asa calda si rece in acelasi timp! Acum traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste, cele mai tandre atingeri, cele mai tainice soapte..

Sa ai forta..

Sa ai forta sa mergi atunci cand nu ai picioare, sa ai forta sa vorbesti atunci glasul iti este luat, sa ai forta sa privesti atunci cand ochii isi pierd vazul, sa ai forta sa lupti cand cei dragi iti intorc spatele, sa ai forta sa iti pastrezi mintea limpede cand esti atacat de cele mai dure cuvinte, sa ai forta sa te aperi atunci cand esti acuzat pe nedrept, sa ai forta sa-ti scoti sagetile din inima atunci cand esti dezamagit, sa ai forta sa traiesti atunci cand simti ca cerul a cazul peste tine, sa ai forta sa-ti privesti parintii in ochi atunci cand le spui ca ai luat o nota mica, sa ai forta sa te predai atunci cand ai gresit, sa ai forta sa te trezesti dimineata atunci cand stii ca aceasta va fii cea mai groaznica zi din viata ta, sa ai forta sa urci pana la ultima treapta atunci cand stii ca asta iti va salva cel mai bun prieten, sa ai forta sa iti ceri iertare, sa ai forta sa induri obstacolele vietii, sa ai forta sa iubesti sincer, sa ai forta sa faci angajamente, sa ai forta sa protejezi persoanele dragi, sa ai forta sa iti dai si haina de pe tine pentru a ajuta pe cineva care chiar este sarac, sa ai forta sa intinzi mana unui om care s-a impiedicat si a cazut, sa ai forta sa zambesti in cele mai grele momente, sa ai forta sa pictezi in culori cand viata ta este in alb si negru, sa ai forta sa crezi in implinirea viselor, sa ai forta sa lupti pentru ele, sa ai forta sa spui ce simti, sa ai forta sa fii tu!!.. Abia atunci te poti numi ‘un om puternic’.

Nu doar simple cuvinte..

Esti orbita de lumina strazilor..esti orbita de lumina lunii..tot ce iti iese in cale te irita. ‘Draga mea fata frumoasa, lumea va sta la picioarele tale’, iti spunea mama ta candva. Timp de 10 secunde, te-ai simtit cea mai protejata persoana din lume. Acum, de ce tot ce iti iese in cale te sperie, te face sa fii din ce in ce mai nesigura?
Esti o fata respectabila, ingrijita, iubita, dar de unde atata teama iti curge prin sange? Tot ceea ce ai visat ai implinit.
Dar tu tot mergi pe strazi..privesti in geamurile magazinelor inchise..vezi un om implinit! De ce frica? De ce tot ce se regaseste pe orice strada te sperie? Odata bucuria iti curgea prin sange, iti dadea fiori, te cutremura din cap pana in picioare, emotiile te patrundeau si in firele de par. Acum sufletul ti-e pustiu si iti cauti trecutul printre picaturi de ploaie, pe strazile parasite, unde doar cainii mai latra la luna cateodata, picioarele ating cimentul rece, umed, murdar....lumea e mai fericita ca oricand, insa tu te chinui sa traversezi bulevardul trecand peste obstacolele inimii tale. Inima iti e apasata de remuscari. Viata te supune unor incercari aprige, la cea mai tarzie ora din noapte. Esti mult prea obosita pentru a continua. Mainile iti sunt amortite, picioarele nu mai asculta de tine, iar creierul nu mai recepteaza informatia.
Unde e Ana cand ai atata nevoie de ea? Cate nopti ai pierdut alinand-o, ascultandu-i povestile triste si pline de durere, de cate ori lacrimile ei s-au scurs pe pielea ta? Unde e Maria? Da, Maria! De cate ori ai gazduit-o in propriul tau pat cand se certa cu parintii? De cate ori ai impartit oglinda din camera ta cu ea? Bluza ta verde cine o poarta seara in club?
Toate astea pentru ca tu sa fii singura, luptandu-te cu suferinta care-ti joaca in suflet, in aceasta placida noapte de mai. Incotro vei merge? Cine te va ajuta? Unde este lumea despre care mama ta iti vorbea?
Pana si panourile care, odata, erau pline de anunturi, sunt murdare si sinistre. Nimic de pe acea strada nu iti zambeste. Simti cum ti se invenineaza sangele, pielea iti ingheata, ochii nu mai pot clipi, respiratia stagneaza. Totul s-a oprit timp de 3 secunde.
Da! Esti aici! Pe aceeasi strada, unde viata te tortureaza absolut. Un tanar, de aceeasi varsta cu tine, trece pe celalalt trotuar. Inima incepe sa iti bata, trezindu-ti speranta ca vei fii salvata, iar cosmarul se va termina. Nimic! Nu s-a intamplat nimic! De fapt, totul a fost o iluzie in imaginatia ta. Nu e nici Ana, nici Maria, nici Ionut, si niciunul dintre prietenii tai. Telefoanele si vizitele ,facute in zadar, nu au dat roade. Nimeni nu te-a cautat, nimeni nu s-a interesat de starea ta!
In sfarsit! Ai reusit sa treci de acea strada, plina de chinuri, de amintiri rascolite. Simti cum sangele iti atinge venele, ii adulmeci mirosul, inima iti bate mai sanatoasa ca niciodata, poti gandi lucid, mainile simt impactul vantului cu pielea, iar picioarele sunt gata de mers inca 5 km.
Te uiti la ceas..au trecut doar 2 minute! Tot infernul a durat 2 minute! 2 nenorocite de minute, in care ai simtit ca te sufoci, ca nu vei mai rezista sa ajungi acasa. Acasa! Care este primul cuvant care ti-a trecut prin minte cand te-ai gandit la ‘acasa’? Desigur: ‘mama’. Da..ti-au trebuit 2 minute, o eternitate pentru tine, in care te-ai zbatut in suferinta si durere, pentru a-ti da seama ca lumea care mereu iti va sta la picioare, o reprezinta chiar mama ta.
Ia aminte!

:)

…Si asa striga o frunza..tot ce este nu va mai exista..toti ne vom prabusi..apa se va transforma in cel mai rau cosmar al unei fiinte umane sau inumane. Tragedia va avea loc fara intrebari, iar noi nu vom simti suferinta fizica.. Sufletul va fi ars de pacate si nelegiuiri, lumea se va evapora, scoarta pamantului se va transforma in cenusa..precum un om dupa o moarte indelungata..eternitatea va disparea, va exista doar ‘acum’, momentul prezent.
Nu ma vei recunoaste, nu vei stii cine sunt. Vei fi trimis sa ma cauti intr-o lume plina de statui, fara ganduri, inima, sentimente, corp. Totul va fi vag. Te vei trezi printre copaci morti, iarba ofilita, flori inexistente, oameni supti de viata pana la ultima picatura. EL pe tine te-a ales singurul cu suflet viu, cald, tie ti-a dat unica sansa, de a ma aduce la viata. Pot fi la sute de mile distanta de tine. Ce vei face? Cum vei razbi?
Va sosi momentul in care te va lovi setea, oboseala, durerea de picioare, iar cutitul se va infige in sufletul tau si se va roti fara ca tu sa poti face ceva. Un singur lucru te va face sa te simti bine: gandul ca ma vei intalni, ma vei ajuta, si nu vei mai fii singur. Esti pregatit sa induri ce te asteapta? Chinul si durerea care se vor instala in fiecare particica din corpul tau?
Viata inseamna sacrificiu, iar apoi fericire!

totul sau nimic.

Odata ne gazduia marea..odata eram un trup cu doua suflete, odata luna ne era musafir, iar valurile erau confidentele noastre. Viitorul il tineam in palma dreapta, avem un orizont, multe cai deschise!
Tu imi spuneai basme nemuritoare desprinse de pe o aripa de randunica. Noi nu am fost vreodata in ele..nici nu voiam. De ce sa avem propriul nostru basm? De ce sa fim ca toti ceilalti? Ne separam de toti. Noi doi de lume, eu de tine, tu de mine, eu de realitate, tu de fantezie,
Dar, te rog, sopteste-i soarelui sa nu ne mai urasca. Atinge-i cea mai calda si lunga raza si spune-i sa ne inapoieze amintirile, mangaie-l si reda-i stralucirea, imblanzeste-l si explica-i ca mereu l-am iubit, iar dorintele au murit; poate sa dea drumu sa zboare tuturor viselor.
Urca pe un nor si priveste lumea! Totul este plin, aglomerat, intr-o continua miscare! Imagineaza-ti pamantul asa cum este el,gol, fara oameni..strazi, campii, dealuri, munti, paduri, tot lipsit de vibratia fiintelor umane. Ce vezi? Ma mai vezi pe mine? Imi mai vezi sufletul cum obisnuiai sa faci? Mai poti vorbi cu el? Te mai asculta? Mai e aici pentru tine?
Coboara pe pamant, pe plaja noastra, pe plaja lor..a tuturor..si uite-te in mana dreapta.. Ce iti spune viitorul nostru? Nu! Nu imi spune mie..pastreaza raspunsurile si durerea pentru tine. Acum, cu puterea care o aveai candva asupra inimii mele, seteaza ca toti oamenii sa ma iubeasca, sa nu simt suferinta, nici macar lama cutitului ce zace in spatele meu! Fa-mi un bine, asa cum stii tu .. ploaia care ma atinge, ma alinta, se joaca cu mine, este singura care mi-a patruns pana in adancul sufletului si mi-a alinat sentimentele. Iar acum o singura dorinta pentru mine, pentru tine, pentru noi: dispari!…si nu oriunde…