Mare..'dulce' mare..

Unde ma simt cel mai linistit, lipede si curajos om? Nu la mine acasa, nu intr-un parc de distractii, nu intr-o plimbare cu barca pe Dunare, nu stand in cea mai frumoasa gradina pe o banca, ci…la mare! Dar nu acea mare plina de turisti, cu hartii aruncate pe jos si in apa, plina de mizerii. Marea..sufletul pur al unui om..ea este singura ‘fiinta’ care ma aduce la realitate si ma face sa ma simt cu picioarele pe pamant. Marea si tot ceea ce tine de ea.. nisipul..ma mangaie mai lin decat atingerea matasoasa a petalei unei flori. Drumul prin nisip este un adevarat proces al depanarii amintirilor, este ca apa care poate stinge un foc aprins ,in inima, de o persoana prea slaba, este aer, apa si pamant in acelasi timp.
Apa..apa sarata a marii noastre..simt, stiu ca are viata! Stiu ca imi citeste gandurile, stiu ca ea este cea care imi da sfaturi atunci cand stau si o privesc intrebandu-ma oare ce o sa fac pentru a trece peste dificultati, stiu ca ea e singura care imi simte bataia inimii, stiu ca ea este prietena mea cea mai buna, deoarece mereu va fi acolo cand o voi cauta! Mereu va fi dispusa sa ma asculte, sa ma indrume! Este sincera, loiala, cu cel mai mare suflet ! Accepta sa fie batjocorita de lume, sa fie murdarita, lovita, calcata, nepretuita!
Ea stie sa ma atinga cel mai bine…ma joc cu valurile, eu fug de ele, ele fug de mine.. sunt mereu pline de energie, mereu dispuse sa ma alerge, sa ma doboare in apa, sa-mi ude parul! Momentul izbirii valurilor de pielea picioarelor tremurande imi da un fior in tot corpul, ma zdruncina din cap pana-n picioare. Este momentul perfect al vietii mele! Atunci ma simt cea mai linistita, limpede si curajoasa persoana! Sa sara toata lumea pe mine, cu cutite, sabii, stiu ca ii voi invinge! Am putere, am incredere in mine, am demnitate si personalitate.
Ma afund..inaintez..apa ma cuprinde in jurul abdomenului..e asa calda si rece in acelasi timp! Acum traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste, cele mai tandre atingeri, cele mai tainice soapte..