Esti orbita de lumina strazilor..esti orbita de lumina lunii..tot ce iti iese in cale te irita. ‘Draga mea fata frumoasa, lumea va sta la picioarele tale’, iti spunea mama ta candva. Timp de 10 secunde, te-ai simtit cea mai protejata persoana din lume. Acum, de ce tot ce iti iese in cale te sperie, te face sa fii din ce in ce mai nesigura?
Esti o fata respectabila, ingrijita, iubita, dar de unde atata teama iti curge prin sange? Tot ceea ce ai visat ai implinit.
Dar tu tot mergi pe strazi..privesti in geamurile magazinelor inchise..vezi un om implinit! De ce frica? De ce tot ce se regaseste pe orice strada te sperie? Odata bucuria iti curgea prin sange, iti dadea fiori, te cutremura din cap pana in picioare, emotiile te patrundeau si in firele de par. Acum sufletul ti-e pustiu si iti cauti trecutul printre picaturi de ploaie, pe strazile parasite, unde doar cainii mai latra la luna cateodata, picioarele ating cimentul rece, umed, murdar....lumea e mai fericita ca oricand, insa tu te chinui sa traversezi bulevardul trecand peste obstacolele inimii tale. Inima iti e apasata de remuscari. Viata te supune unor incercari aprige, la cea mai tarzie ora din noapte. Esti mult prea obosita pentru a continua. Mainile iti sunt amortite, picioarele nu mai asculta de tine, iar creierul nu mai recepteaza informatia.
Unde e Ana cand ai atata nevoie de ea? Cate nopti ai pierdut alinand-o, ascultandu-i povestile triste si pline de durere, de cate ori lacrimile ei s-au scurs pe pielea ta? Unde e Maria? Da, Maria! De cate ori ai gazduit-o in propriul tau pat cand se certa cu parintii? De cate ori ai impartit oglinda din camera ta cu ea? Bluza ta verde cine o poarta seara in club?
Toate astea pentru ca tu sa fii singura, luptandu-te cu suferinta care-ti joaca in suflet, in aceasta placida noapte de mai. Incotro vei merge? Cine te va ajuta? Unde este lumea despre care mama ta iti vorbea?
Pana si panourile care, odata, erau pline de anunturi, sunt murdare si sinistre. Nimic de pe acea strada nu iti zambeste. Simti cum ti se invenineaza sangele, pielea iti ingheata, ochii nu mai pot clipi, respiratia stagneaza. Totul s-a oprit timp de 3 secunde.
Da! Esti aici! Pe aceeasi strada, unde viata te tortureaza absolut. Un tanar, de aceeasi varsta cu tine, trece pe celalalt trotuar. Inima incepe sa iti bata, trezindu-ti speranta ca vei fii salvata, iar cosmarul se va termina. Nimic! Nu s-a intamplat nimic! De fapt, totul a fost o iluzie in imaginatia ta. Nu e nici Ana, nici Maria, nici Ionut, si niciunul dintre prietenii tai. Telefoanele si vizitele ,facute in zadar, nu au dat roade. Nimeni nu te-a cautat, nimeni nu s-a interesat de starea ta!
In sfarsit! Ai reusit sa treci de acea strada, plina de chinuri, de amintiri rascolite. Simti cum sangele iti atinge venele, ii adulmeci mirosul, inima iti bate mai sanatoasa ca niciodata, poti gandi lucid, mainile simt impactul vantului cu pielea, iar picioarele sunt gata de mers inca 5 km.
Te uiti la ceas..au trecut doar 2 minute! Tot infernul a durat 2 minute! 2 nenorocite de minute, in care ai simtit ca te sufoci, ca nu vei mai rezista sa ajungi acasa. Acasa! Care este primul cuvant care ti-a trecut prin minte cand te-ai gandit la ‘acasa’? Desigur: ‘mama’. Da..ti-au trebuit 2 minute, o eternitate pentru tine, in care te-ai zbatut in suferinta si durere, pentru a-ti da seama ca lumea care mereu iti va sta la picioare, o reprezinta chiar mama ta.
Ia aminte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu